Probabil sunt aici, sau încă n-am ajuns?
Ciudat, pentru că simt c-am stat deja prea mult.
Probabil am dormit și n-am mai coborât.
Poate de asta simt c-am stat deja prea mult.
Limba tăcerii
Limba tăcerii mă trădează atunci când m-aștept mai puțin,
Atunci când doresc să respir,
În liniște.
Atunci când m-ascund într-un colț, departe de cer și de toți,
Atunci când rog gheața de-afară, s-adoarmă
Peste tot ce mișcă-n jurul meu
Peste tot ce urlă-n gândul meu,
Peste mine toată.
Dar limba tăcerii mă dă mereu de gol
Atunci când țipă-n gura mare, în fața tuturor
Că nu îi vreau! Nu vreau să-i văd!
Vreau liniște…
O postare pentru Costache, pentru că mi-e atât de dor de ea!
La mulţi ani, România!
Paşi simpli şi la îndemână!
Foc!
Cerul meu
după Aripi fără vise
Îngheață somnul
când îi lipsesc pleoapele
sa îl acopere.
Și aripile plâng
când le lipsește cerul
să le mangâie.
Mi se topeşte somnul
Când vine-ncet spre mine, să mă descopere
Şi îmi cresc aripi, când pe furiş
Mă mângâie.
