Lumea statuilor

Sunt suflet, lumină, ocean de speranță,
Am aripi, voință și sete de viață.
Locașul îmi este o lume de vis,
Un vis înghețat și greu de atins.

 
Trăiesc din păcate-ntr-o lume de gheață
Cu oameni închiși în cuburi de gheață,
Cu oameni orbiți, cu văluri pe față,
Cu oameni lipsiți de dreptul la viață…

 
O lume ce-obligă să ai un destin
Cu reguli create de-un soare ostil
În care iubirea-i un lucru străin
Iar libertatea, ceva inutil.

 
Sunt suflet, lumină, ocean de speranță,
Am aripi, voință și sete de viață.
Și-n jur doar statui cu văluri pe față
Ce-aruncă spre mine cuțite de gheață…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s