Doar NOI

În liniștea nopții
Îți aud gândurile
Șoptind stelelor
Cât de mult mă iubești.

În liniștea nopții
Îți aud inima
Dirijând sufletul
Într-un ritm nebunesc.

În liniștea nopții
Îți aud căldura
Topindu-mă toată
Într-un delir.

Continuă lectura

Anunțuri

Lumânare

E întuneric. Negru şi rece.
Mi-ngheaţă trupul, mi-l amorţeşte.
Gândul meu capul şi-apleacă
În poala timpului
Ce nu mai vrea să treacă.

O lumânare fierbinte şi albă
Se dezbracă încet ca să ardă.
În inima beznei tremură mică,
Dezlănţuie umbre ce seamănă frică.

Timpul dansează cu noaptea rotundă,
O sărută goală, fierbinte, tremurândă;
Îl muşcă-nsetată şi noaptea rotundă,
Se-nfruptă-amândoi c-o poftă flămândă.

Aş fi pariat pe foc la cursa din ceas,
S-ascult cât a trecut şi cât a rămas;
Dar timpul se-nvârte în cerc într-un dans,
Pe când lumânarea fierbinte a ars…

Tur Virtual prin Bruxelles

Royal Palace by nightRoyal Palace by night

Continuă lectura

Copiii

Ce ar fi viaţa fără soare
Fără pământ şi fără mare?
Am fi toţi orbi şi reci şi fără suflet
Stane de piatră ce spun cuvinte mute.


Ce ar fi viaţa fără bucăţi rupte din soare
Sau din pământ şi chiar din mare?
O lume inecată în propria-i otravă
Ce-aşteaptă zi de zi cu o privire gravă
Să cadă pe obrajii palidului cer
Lacrimi de foc,topind inimi de fier.

Continuă lectura

Rânjete!

RânjetNu am înțeles niciodată scopul rânjetelor. Un zâmbet se întâmplă pentru că ești bucuros, amuzat, îndrăgostit, impresionat, mulțumit, nerăbdător, etc. și este ceva ce nu ar trebui să lipsească din ziua nimănui. Oare cei ce rânjesc urmăresc să atragă spre ei sentimentele firești ce duc la apariția zâmbetului?! Oare cred că buzele au puterea să facă sufletul să simtă ceva?!

Numai un sărut plin de pasiune poate trece prin suflet. Un rânjet sec nu știe decât să zică: “Te urăsc!”. Și atunci cu ce motiv se împrăștie astfel de mesaje mute atâtor necunoscuți? Sau dacă chiar există atâta plăcere în acest act, de ce nu se încearcă perfecționarea, disimularea sau măcar retușarea acestuia? Să fie atât de greu să se lucreze la durata actului, de la o secundă, la măcar…două? Adică, ar fi măcar un zâmbet elegant, mai ușor de digerat de către cel ce are nenorocul de a i se nimeri în cale. Dar probabil că unele clase de oameni nu pot atinge nici cele mai joase grade de eleganță…

Ochi triști

Black and white portrait of an old man from Kanchipuram in Tamil Nadu  Kanchipuram, Tamil Nadu, India | 2011Mi-e frică de oamenii triști din cauza privirii lor. Este atâta resemnare în privirea lor, o amorțeală muribundă care dacă încearcă să zâmbească, se transformă într-o ceață morbidă care se așterne pe fața lor. Ochii lor au luat forma unui plâns continuu ce nu reușește să țină în frâu lacrimile, chiar și invizibile.

Prezența unui om îți inspiră ceea ce se află înăuntrul său, te binedispune, te încurajează, te enervează sau te lasă rece. Continuă lectura