Lumânare

E întuneric. Negru şi rece.
Mi-ngheaţă trupul, mi-l amorţeşte.
Gândul meu capul şi-apleacă
În poala timpului
Ce nu mai vrea să treacă.

O lumânare fierbinte şi albă
Se dezbracă încet ca să ardă.
În inima beznei tremură mică,
Dezlănţuie umbre ce seamănă frică.

Timpul dansează cu noaptea rotundă,
O sărută goală, fierbinte, tremurândă;
Îl muşcă-nsetată şi noaptea rotundă,
Se-nfruptă-amândoi c-o poftă flămândă.

Aş fi pariat pe foc la cursa din ceas,
S-ascult cât a trecut şi cât a rămas;
Dar timpul se-nvârte în cerc într-un dans,
Pe când lumânarea fierbinte a ars…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s