Despre mine

Sunt un spirit liber, neobosit în a căuta potecile lăturalnice spre lumea reală cu adevărat, transparentă, atât de transparentă încât oamenilor le este greu să o vadă, dezbrăcată de aspirații trase la indigo. Iubesc arta și sufletul, marea și muntele, oamenii și locurile care m-au găzduit pănă acum și pe cele care încă mă așteaptă. Cred că temelia unei lumi mai bune se află în fiecare dintre noi pentru că o gură ce zace mută uită să vorbească și un suflet nehrănit pentru că gura e prea ocupată să înfulece, se stinge și lasă în neștire o carcasă fără cap și fără sentimente să facă umbră Pământului degeaba. Ceea ce îmi doresc de la viață este să trăiesc într-o lume cu oameni mai vii…

Mă număr printre milioanele de tineri care se află la începutul drumului pe care l-au desenat cu propriile fapte și decizii. Pe măsură ce timpul trece suntem puși față în față cu tot mai multe bifurcații ale unui drum care odinioară părea cât se poate de simplu: exista situația în care erai un copil cuminte sau nu, silitor sau nu, răbdător sau nu să devii un adult care-și permite luxul să-și aleagă ora de culcare sau de a-și cumpăra orice jucărie dorește. Deși imaginația copiilor este nemărginită, niciunul dintre noi, nu și-a imaginat vreodată câți adulți își permit jucării și câți adulți visează să se mai poată culca la ora 9 seara…

La școală am fost un copil silitor și cuminte. Am fost crescută cu ideea că lumea este a oamenilor deștepți, cu o pregătire intelectuală solidă. Am ținut la aceste idei, mergând pe principiul că orice aș face, ar fi pentru mine și că lucrurile care nu se fac la timpul lor, rămân pierdute pentru totdeauna. Însă cum spuneam, pe măsură ce timpul trece, oportunițățile se nasc pentru a fi decimate de către deciziile noastre, rămânând în picioare cea mai puternică oportunitate care deschide un nou drum.

În ultimii 10 ani m-am bucurat împreună cu soțul meu de aceste întortocheate bulevarde. La început nu am avut un plan sau vreo destinație mai precisă decât ideea de bunăstare. Am tras pur și simplu la indigo direcția universală: drumul spre o carieră de succes care să platească pentru toate mofturile noastre. Pentru asta ne-am făcut datoria de elevi, de studenți, apoi de angajați, insă…imaginea bunăstării pe care o căutasem este vizibil distorsionată în realitate.

4 gânduri despre „Despre mine

  1. hmm…foarte adevarat. si eu simt la fel.si eu am fost educata in acelasi sens…si o da! suntem soldateii ideali! doar n au nevoie de oameni creativi…sa le ia lor tot malaiul..??????????????!nu??!

    • Asa este, au nevoie de oameni suficient de creativi incat sa le produca malai de calitate intr-un mod cat mai ingenios si eficient posibil, dar nu intr-atat de creativi incat sa-si dea seama cat valoreaza anii pe care-i arunca pe fereastra producand malai…pentru altii

  2. Cristina, draga… welcome into the real world! 😦 Vad ca deja ai inceput sa constati ca teoria si practica nu au mai nimic in comun, ca valorile reale (morala, inteligenta/intelepciune, sinceritate, loialitate etc) sunt considerate „lucruri de rusine”, ca in zilele noastre esti considerat realizat daca furi, minti, te vinzi (sau vinzi pe altii) ca sa parvii, daca… ma rog, ai inteles ideea.
    Dar, daca imi permiti, iti dau un sfat: fii tu insati! Indiferent de ce spun cei din jur, tu ramai credincioasa valorilor pe care le consideri cu adevarat esentiale… si, astfel, vei avea un somn linistit si iti vei pastra respectul de sine, chiar daca nu te vor da banii afara din casa, chiar daca nu vei face parte din „crema” societatii, chiar daca putini oameni te vor placea (si e normal sa fie asa: privind la tine, vor vedea de fiecare data cum NU sunt ei 😉 )
    Iti doresc sa ai suficienta putere pentru a-ti purta bataliile acestei vieti, asa cum trebuie!

    • Multumesc mult pentru apreciere si pentru sfaturi! Chiar aseara am vorbit cu o foarte buna prietena din liceu despre toate astea, si ma gandeam nostalgic, cat de frumos ar fi ca tot mai multi oameni sa se trezeasca fie si pentru cateva momente din iluzia pe care o traiesc, sa priveasca viata cu ochi limpezi, ignorand total toate „valorile” din jur, pe care societatea le impune de fapt.

      Probabil ca atunci cand nu poti schimba ceva ce iti este impus, te autoconvingi ca de fapt e visul tau…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s