Cerul meu

după Aripi fără vise

Îngheață somnul
când îi lipsesc pleoapele
sa îl acopere.
Și aripile plâng
 când le lipsește cerul
să le mangâie.

Mi se topeşte somnul
Când vine-ncet spre mine, să mă descopere
Şi îmi cresc aripi, când pe furiş
Mă mângâie.

Continuă lectura

Anunțuri

Realitate românească

De luni bune tot zic că o să scriu despre asta, dar de fiecare dată am amânat momentul. Poate pentru că ar fi prea multe de zis, multe de scormonit printre amintiri de care vrei să scapi. Lucru care se va întâmpla la un moment dat însă NU E BINE! Scriu asta pentru a atârna pe peretele ruşinii toate minusurile de aici, printre care nu pot trăi în liniştea şi armonia de care, consider eu, că un om trebuie să se bucure.

Plecasem din ţară într-un moment de saţietate de tot ce înseamnă viaţa în România, dar după un timp totul s-a distorsionat în dor, într-un magnet uriaş ce locuia departe, acasă. E momentul când devii nostalgic, trist, te simţi străin, invidios în momente din cele mai banale gen: colegul tău de muncă îşi întâlneşte pe stradă diriga din generală, iar a ta…e în România! Sau îţi face cunoştinţă cu vecina cu care a copilarit şi cu care-şi bea cafeaua în fiecare duminică dimineaţa. Din nou, a ta e în ţară…

Mă întorc aşadar în România, într-un moment de saţietate de tot ce înseamnă viaţa afară. Paradis, rădăcini regăsite, entuziasm, sărbătoare… 2 săptămâni.

Printre primele lucruri care au căzut de pe lista de doruri a fost televizorul (deşi, mărturisesc că la început mă uitam până şi la reclame în limba română cu entuziasmul unui copil care dă buzna într-un munte de dulciuri). Scandalul şi ineditul de cel mai prost gust este stors din orice situaţie, iar unde nu există se desenează şi românul de rând savurează cu o poftă bolnavă fiecare bucăţică de „şocant”. De ce? Pentru că e în firea noastră să fim atraşi de ceea ce nu avem. Dacă nu avem o viaţa a noastră, să ne uităm la teatrul de duzină de la TV. Iată o piaţă de desfacere ideală pentru o industrie atât de înfloritoare! Românul consumă (şi consumă!) pentru că este trist, anost, munceşte de dimineaţa până seara (pe bani puţini) şi nu-şi permite altceva decât o rutină zilnică în care şocantul de la TV este lăsat să intre cu mare vervă să îi mai condimenteze puţin viaţa, nu de alta da’ mai e şi gratis (aşa crede el…). Pe premiza „nu beau, nu fumez” (pentru că nu-mi permit) măcar să o văd pe Iulia Albu cu ce găină s-a mai plimbat prin Mall. Continuă lectura

Decalogul lui Chomsky

Din păcate este adevarat din scoarţa-n scoarţă…

Mai in gluma, mai in serios... 😉

Noam Chomsky, profesor emerit la MIT (Massachusetts Institute of Technology), cunoscut pentru activitatea sa în politică şi datorită criticilor față de politica externă a SUA, dar şi a marilor guverne ale lumii, ne explica principiile manipulării:

1. Poporul trebuie să fie mereu ocupat cu altceva decât cu problemele lui adevărate.
2. Poporul trebuie să creadă că cei care îi conduc sunt salvatorii naţiu

Vezi articol original 203 cuvinte mai mult