Butonul care stinge ura

Cine cunoaște o rețetă contra urei, furiei și a negrului care ne îmbâcsește mințile și nu ne lasă bucuria de a rămâne senini? În afară de autosugestie bineînțeles… Bântuie ca o zăpăcită prin toate cotloanele sufletului fără să găsească nicio crăpătură, niciun orificiu prin care să pătrundă în buncărul cu pricina.

Cine a învățat oare sufletul să urască și cât de prost sufletul să se încăpățâneze să facă un lucru atât de nefolositor?! Adică suntem fericiți când iubim, suntem încrezători când suntem ambițioși, suntem mândri (chiar dacă nu în sensul bun și nobil, dar măcar ne simțim bine) când suntem aroganți, suntem ușurați când plângem, dar ce suntem când urâm?

Puterea mulțimii

Admir oamenii ambițioși, hotărâți, care-și mențin motivația vie și fierbinte în suflet și luptă pentru cauza lor. Este un lucru extraordinar să trăiești printre astfel de oameni și este cu atât mai minunat când acești oameni își unesc forțele și luptă împreună.

Mi-am petrecut dimineața la televizor, urmărind lupta unor astfel de oameni. Doar că oamenii pe care i-am văzut eu au transformat aceste calități în refulare, în furie și în violență. Este vorba de grupurile de oameni ieșiți în stradă pentru a protesta împotriva guvernării, dar care au confundat în București protestul cu vandalismul.