Butonul care stinge ura

"Reflections of anger" by sigpras

Cine cunoaște o rețetă contra urei, furiei și a negrului care ne îmbâcsește mințile și nu ne lasă bucuria de a rămâne senini? În afară de autosugestie bineînțeles… Bântuie ca o zăpăcită prin toate cotloanele sufletului fără să găsească nicio crăpătură, niciun orificiu prin care să pătrundă în buncărul cu pricina.

Cine a învățat oare sufletul să urască și cât de prost sufletul să se încăpățâneze să facă un lucru atât de nefolositor?! Adică suntem fericiți când iubim, suntem încrezători când suntem ambițioși, suntem mândri (chiar dacă nu în sensul bun și nobil, dar măcar ne simțim bine) când suntem aroganți, suntem ușurați când plângem, dar ce suntem când urâm?

Continuă lectura

Dacă

Dacă închid ochii sau am să îi deschid,
Văd tot acelaşi lucru: al tău luminos chip.

Dacă-mi simt trupul întunecat şi rece,
Privesc în ai tăi ochi şi răul tot va trece.

Dacă ascult pădurea sau marea-volburată,
Aud doar: „Te iubesc” spunându-mi tu în şoaptă.

Dacă sunt tristă şi nemângâiată,
M-ascund la pieptul tău simţindu-mă-alintată.

De simt o caldă adiere, aici, la pieptul meu,
Voi şti că-i a ta răsuflare ce-o voi simţi mereu.

Lumea statuilor

Sunt suflet, lumină, ocean de speranță,
Am aripi, voință și sete de viață.
Locașul îmi este o lume de vis,
Un vis înghețat și greu de atins. Continuă lectura