Dacă închid ochii sau am să îi deschid,
Văd tot acelaşi lucru: al tău luminos chip.
Dacă-mi simt trupul întunecat şi rece,
Privesc în ai tăi ochi şi răul tot va trece.
Dacă ascult pădurea sau marea-volburată,
Aud doar: „Te iubesc” spunându-mi tu în şoaptă.
Dacă sunt tristă şi nemângâiată,
M-ascund la pieptul tău simţindu-mă-alintată.
De simt o caldă adiere, aici, la pieptul meu,
Voi şti că-i a ta răsuflare ce-o voi simţi mereu.
